Magda Isanos (1916 - 1944)

"Trebuie sã tindem mereu spre realizarea ideii de bine, generozitate si frumusetã, nici-o operã literarã nu poate trãi fãrã ele. Cu cât timpurile sunt mai barbare, mai înveninate de urã si mai irationale cu atât intelectualul este dator sã cultive sufletul lui într'un sens moral si sã se opunã curentului. Iartã-mã cã predic, dar spectacolul degradãrii umane mã îngrozeste si mã face sã mã tem pentru tine, cum te temi totdeuna pentru cei iubiti într'o vreme de molimã."'

ETIMOLOGIA NUMELUI

Dupã cum aratã Elisabeta Isanos în romanul „Cosânzenii”, etimologia numelui „Isanos” i s-a limpezit prin contributia unor elemente din domenii foarte diferite: o poveste auzitã în familie si o cãlãtorie proprie, imaginarã, întreprinsã cu ajutorul unui ghid vechi, în insula Samos, obârsia ramurii grecesti a familiei din care se trage bunicul matern al scriitoarei. Povestea se referã la grecizarea de circumstantã a celui care a purtat cel dintâi numele „Isanos”, Iosif Santa, de meserie mecanic agricol pe diverse mosii din raza orasului Galati. Se spune cã înainte de a se cãsãtori cu Hrisopia Papadopol, i s-a pretins sã-si schimbe numele, pentru a fi în ton cu ceea ce se considera pe atunci a fi „lumea bunã”, cu toate cã familia de negustori a logodnicei era de-acum scãpãtatã: „staiful” îi rãmãsese intact. Dupã o altã versiune, primul îsi schimbase numele nu Iosif, ci fratele lui mai mare, Mihai, petrecãret si boem, în total contrast cu harnicul si linistitul mezin. Argumentul prin care unul sau altul din frati fusese convins era fãgãduinta cã prin schimbarea de nume va ajunge „egalul celor mai sus plasati”, „egal cu cei de sus”. Bineînteles, în acord cu mentalitatea vremii si a locului, Galatiul cuprinzând pe atunci o importantã comunitate elenã, acesti superiori erau grecii.
Cãlãtoria imaginarã a autoarei cãtre insula Samos s-a cãlãuzit dupã un vechi ghid, anume pentru a cunoaste insula asa cum era în vremuri vecine cu cele în care s-a produs exodul primilor negutãtori Papadopol. Astãzi configuratia locurilor este cu totul alta, deci pentru autoare a fost nu numai un voiaj în spatiu ci si o întoarcere în timp, pe vremea când portul Vathy de pe aceastã insulã era format din douã orase: „Vathy ano”, situat in susul coastei muntoase, si „Vathy kato”: „Vathy de sus” si „Vathy de jos”. „Is-ano”, compus din douã adverbe, „isa” (în mod egal) si „ano” (sus), ar însemna, asadar, la fel cum spune si povestea de familie, „la acelasi nivel cu ceea ce este sus”. Ipoteza este confirmatã de forma în care apare numele initial, în actul eliberat de primarul urbei Galati, la 3 octombrie 1885, când Iosif Santa, ascunzându-si numele de familie adevãrat, solicita eliberarea unui ”Actu de dovedire ce tine locul de act de nastere”, de care avea nevoie în vederea cãsãtoriei. Martorii, patru femei si un bãrbat, au declarat cã-l stiau bine pe solicitant, si s-au arãtat „în stare si dispusi a împlini prin declaratiunile lor” lipsa actului sãu de nastere. Conform declaratiei lor, Iosif era nãscut în Galati, în anul 1854, ziua nu si-o mai aminteau „din cauzã cã pe timpul arãtat nu se tinea cu exactitate registrele matriculare.” În dovada eliberatã atunci de primãrie, bãrbatul apare drept Iosif Isano, de profesie mecanic, „fiu al D-lui Ioan Isano si al D-nei Carolina Isano, ambii defuncti.”
În completarea episodului, autoarea îsi aminteste epilogul auzit în copilãrie de la urmasul direct al lui Iosif, bunicul ei, dr. Mihai Isanos. Acesta vãzuse pe când era copil actele autentice, în latineste, ale pãrintelui sãu, ascunse într-o lãditã de scule. La scurt timp, hârtiile doveditoare au fost arse la îndemnul Hrisopiei: era periculos sã detii douã identitãti. Astfel, orice legãturã a lui Iosif Santa cu neamul lui a fost distrusã. Mai mult: dupã cum se poate vedea din Actul citat mai sus, si numele pãrintilor lui, Ioan si Carolina, fuseserã de asemenea grecizate, pentru a concorda cu „pseudonimul” fiului. Fãrã mãrturia oralã a bunicului autoarei, aceastã istorie ar fi rãmas definitiv îngropatã. Iatã cum istorisirile de familie, actele pãstrate, cercetarea pot conlucra nu numai la clarificarea sensului cuprins într-un nume, ci si la cunoasterea avatarurilor unei familii. „Isanos” are, într-adevãr, prin sensul astfel dobândit, calitãtile unui pseudonim „avant la lettre”: dacã etimologia propusã este corectã, devine echivalentul latinescului „Excelsior”.