Magda Isanos - Critica

POMPILIU CONSTANTINESCU: FEMINITATE SI POEZIE A FIZIOLOGIEI

"Simplitatea poemei si accentul ei de sinceritate ne cuceresc dintr-o datã, lirismul existã, ca sã zic asa, în substructurã, ca ceva natural./.../Un intimism din care irizeazã nu stiu ce nostalgic, versul sugerând mai mult decât spune în esentã./.../Feminitate si poezie a fiziologiei, iatã nota personalã a poemelor d-nei Magda Isanos..."
(în "Vremea", iulie 1942)


CONST. VÂRTEJ: POATE VA-NCEPE O SCOALÃ NOUÃ

"O poezie grea de continut, o poezie nouã, care va aduce unele întorsãturi în scrisul actual. D-na Magda Isanos e prima poetesã modernistã în adevãrata acceptie a cuvântului, creindu-si un drum propriu cu materialul sufletesc cu care vine - inedit - intelectualizat si muzicalizat la exces. De la debutul poetei pânã la aparitia acestui volum a fost o epocã de mustire, în care undele venite de la poetii franceji modernisti au fost binefãcãtoare, cu precãdere un Verlaine, Valéry sau James... Finetea femininã si-a spus însã cuvântul tors în fir propriu, pecetluit de inedit, de originalitate./.../Versurile d-nei Magda Isanos, sunt sigur, vor da din nou prilejul unor discutii, prin tãria lor sufleteascã, prin noutatea cu care vin, si printr-un talent inegalabil pânã-n prezent în versificatia femeninã. Poate va-ncepe o scoalã nouã."
(recenzie la "Poezii" - 1943, în "Cetatea Moldovei" nr.7/iulie 1943)


ION CARAION: VIITORUL ÎI VA CONFIRMA VALOAREA

"În ultimele sãptãmâni, ziarele i-au publicat unele din poemele pe care le-a depus în volum acum zece zile la Editura Fundatiilor Regale. Ele indicau o poetã dintre acelea pe care prezentul nostru istoric le aduce din ce în ce mai rar./.../Viitorul îi va confirma valoarea si-i va regreta disparitia.."
(necrolog, în "Tribuna poporului" nr.59/20 noembrie 1944)


AL PIRU: UNA DIN PUTINELE NÃDEJDI LITERARE...

"Am cunoscut-o la Iasi, acum sapte ani, pe când - studentã la Facultatea de Drept - publica cele dintâi poezii într-o revistã condusã întâi de Topârceanu si M. Sadoveanu, apoi de Sadoveanu si M. Codreanu. Am fãcut deasemenea ucenicie comunã în suplimentul literar al ziarului Iasul si la Jurnalul literar. Împreunã cu Eusebiu Camilar, cu care-si împletise destinul pãmântesc, Magda Isanos era una din putinele nãdejdi literare ale bãtrânei cetãti moldovene, poate chiar singura, într-o puzderie de barzi decadenti si meschini./.../Moartea prematurã si inexplicabilã a poetei ne-a turburat si ne-a umplut de tristete."
(cronicã la "Cântarea muntilor", în "Tineretea" nr.20/18 noembrie 1945)


CELLA SERGHI: O PASÃRE RARÃ

"Si-a sfãrâmat sufletul, dar nu înainte de a fi dat acel tipãt, care trezeste pe oameni la o viatã nouã, care îi scuturã si îi sileste sã vadã frumosul. Ne-a pãrãsit, dar nu înainte de a ne lua voiniceste de mânã si a ne duce undeva foarte sus, în crestele curate ale muntilor, nu înainte de a fi sãdit în noi nãdejdea în zile mai bune."
( "La comemorarea Magdei Isanos", în "Drumul femeii", decembrie 1945)


MIHU DRAGOMIR: VORBIM DESPRE EA CA DESPRE UN POET UITAT

"[Într-o discutie cu] câtiva tineri aspiranti la gloria scriitoriceascã, un poet mai vârstnic a numit, la mijlocul unei fraze, o poezie a Magdei Isanos. S-a fãcut tãcere. Apoi, cineva a exclamat: -N-o cunoastem!/.../Nici zece ani nu s-au împlinit de când aceastã poetã a nãdejdilor s-a dus dintre noi - si vorbim despre ea ca despre un poet uitat de pe la jumãtatea veacului trecut."
("Magda Isanos", în "Gazeta literarã" nr.15/24 iunie 1954)


MARIN BUCUR: DE LA SUFLET LA SUFLET

"Poeta cânta aspiratia spre luminã si liniste, spre marile înãltimi ale sufletului. În general, poezia Magdei Isanos nu este o poezie de imagisticã. Poezia ei este simplã, lipsitã de pretiozitãti. Se simte cã nimic nu e 'fãcut', compus schematic. Simplu si curat, suvoiul liric curge direct din suflet. Poezia are ceva firesc si cald, apropiat si vibrant. Nici metafore rare, nici epitete nefolosite, cãutãtorii de frumuseti aride nu reusesc sã gãseascã în volumele Magdei Isanos. Poezia ei comunicã sentimentul unei trãiri intense si al unei legãturi directe, de la suflet la suflet. Profunzimea îi dã simplitate, frumusetea idealului ei de viatã îi dã frumusete mesajului poetic."
(prefatã la volumul "Versuri", 1964, Editura pentru literaturã)


NICOLAE MANOLESCU: CEA MAI PROFUNDÃ POETÃ A LITERATURII ROMÂNE

"Dintre multe nume se impun douã: cel dintâi este al Magdei Isanos, poetã exceptionalã, cu mare influentã asupra întregii poezii feminine de dupã rãzboi. Nota ei este spaima cã nu va apuca sã spunã tot ce are de spus/.../Boala i-a dat o mare gravitate lãuntricã: poeta ia cunostintã de univers ca si cum s-ar ruga, tulburatã de toate câte sunt în juru-i cu sentimentul cã se împãrtãseste dintr-o tainã/.../. Natura îi apare ca un templu, în care pomii tineri înaltã o cântare soarelui, zeu popular printre plante./.../Presimtirea cã va muri a Magdei Isanos s-a împlinit repede si nu putem decât sã regretãm cã n-a trãit mai mult cea care se anunta, chiar si printr-o activitate atât de restrânsã, drept cea mai profundã poetã a literaturii române."
(prefatã la "Poezia românã modernã de la G. Bacovia la Emil Botta", B.P.T., 1968, Editura pentru literaturã)


HORIA BÃDESCU: ÎNTR-O PERMANENTÃ STARE POETICÃ

"Lirismul ei este, asa cum remarca Pompiliu Constantinescu, unul substructural, de eruptie si nu de constructie. El apare ca o stare si nu ca un rezultat al impactului metaforic. Poeta trãieste, cu certitudine, într-o permanentã stare poeticã. Prin accident ea a intrat în ceea ce am numi 'poetica existentialã'. Poezia nu mai este la ea o cale de transcendere/.../, ci una de expresie. Ea nu devine prin cuvinte, ci existã odatã cu ele. De aceea Magda Isanos ignorã câstigurile imagistice ale limbajului poetic. Forta poeziei sale stã în primul rând în forta emotionalã cu care se încarcã cuvintele. Tensiunea este enormã, dar explozia se produce numai în constiinta lectorului. În poezie ea stã comprimatã în carcasa subtire a expresiei. O expresie care pe acest suport formidabil îsi poate permite, ca în cazul tuturor poetilor mari, sã rãmânã de o simplitate adâncã vecinã cu regalitatea imaginii orfevriere. Dar mai presus de toate poezia ei este profundã si cald omeneascã. Cãci Magda Isanos vorbeste patetic despre tristetea unei anume zile a fiecãruia dintre noi, despre durerea si împãcarea noastrã."
("Magda Isanos. Drumul spre Eleusis", Editura Albatros, 1975)


CONSTANTIN CIOPRAGA: DISPONIBILITÃTI DE POETÃ MARE

"Cântând ca 'privighetorile oarbe' poeta practicã, instinctiv parcã, un fel de hierofanie, de unde revelarea legãturilor dintre oameni si lucruri, dintre cuvânt, ca instrument de confesiune, si senzatia de insecuritate, marcatã de rãzboiul mondial al doilea. Un vers ca 'Nu stiu, eu sorb cântecul sau el mã soarbe' puncteazã prin familiarul nu stiu natura spontanã a poeziei sale, ea, poeta, fiind o voce a lucrurilor./.../Poezie de simultaneitãti, unificând iubire si maladie, maternitate si aprehensiunea mortii, cotidianul si ritmurile eterne. Efervescenta, mobilismul, gesticulatia retoricã, iluminãrile, exterioritãtile de tot felul, nu disimuleazã anxietãtile, rãsucirile lãuntrice, spaimele - însã fatã de întreaga liricã femininã de pânã la ea, nu soapta nu suavitãtile îi marcheazã rostirea./.../În acelasi timp poetã de aspect colocvial - recurgând la interogatii, la exclamatii si imperative - si exploratoare a eului profund, contând pe forta inepuizabilã a senzatiei dar organizându-si sentimentele în texte decantate, dense, de o fluentã impecabilã, Magda Isanos exceleazã în tranzitiile de la 'desenul' clar, creator de reliefuri, la vizionarismul flou, de penumbre sufletesti adecvat imaginatiei rafinate./.../Talent viguros, cãruia destinul advers i-a grãbit maturizarea, autoarea Tãrii luminii are disponibilitãti de poetã mare. Nici una dintre contemporanele ei n-o egaleazã."
(prefatã la "Cântarea muntilor". B.P.T., 1988, Editura Minerva, Bucuresti)


"Poezia Magdei Isanos nu-si dezvãluie usor, de sub aparenta de mare simplitate, calitãtile si tehnicile care-i dau profunzime. S-a vorbit mult despre sensibilitate, sinceritate a trãirii, simt al nuantei. Versul alb si liber, cu sonoritãti clare, repetitiile foarte frecvente si în forme variate, modalitãtile directe ale adresãrii, ale dialogului, apoi chiar rima sãracã, monotonã, foarte des realizatã prin verbe la imperfect, producând un efect neasteptat, obsedant, ilustreazã un stil direct, bine stãpânit, concentrat si echilibrat. Adecvarea lui la temele majore ale vietii si ale mortii, care formeazã aproape în exclusivitate materia cãrtilor poetei, e incontestabilã."
(Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu, "Dictionarul scriitorilor români", D-L, Editura Fundatiei Culturale Române, Bucuresti, 1998)